Esti cea mai dulce lacrima a intelepciunii Doamne care in durerea ei se prelinge indezirabil pe obrazul meu.In urma infinitul intimplarii desirate in cuvinte incearca sa disperseze si ultimul umil sens al existentei mele.Exista un ritual in orice evolutie ca si cum ar trebui sa calci cu aceeasi forma de pasi pe un nisip inviolabil.Un val de timp recurge la solutii de duzina fara ca tu sa iti dai seama.Poate alegerea e sansa pe care ti-o da destinul in incoerenta lui spiralata fara inceput si fara sfirsit.
In inima sta insa tot ceea ce de fapt conteaza.Imuabil e doar acel sentiment general valabil:iubirea.Din credinta ta se dezvolta atunci speranta si puterea de a lupta.
Un fruct cade putrezit toamna pe covorul greu incercat de frunze rosiatice ca de singe.E intelesul unui sfirsit .Intr-un asfintit domol ma descopar in fiecare zi in bataile inimii.Traiesc si pretuiesc chiar si ultima rasuflare a unui greier obosit.
Ca pe o ultima comoara a sufletului meu.
22 august 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu