Scriam acum vreo doi ani cam asa:De multe ori orice rotire a gindurilor te lasa intr-o dulce confuzie.Uimita si refractara la orice schimbare, intimplarea tinde sa iti maximizeze neincrederea in cuantumul evenimentelor ce pot aparea la un moment dat.Ca pe orice fenomen pe care incerci sa ti-l explici cumva , acesta din urma se concentreaza in numarul relativ mic de solutii pe care le ai la indemina , in ultima instanta in speranta ,optimist spus, sau hazard,mai realist nuantat.Fiecare dilema e rezolvabila cind incerci sa te detasezi obiectiv fata de intreaga situatie..si oare citi pot face acest lucru?Oare citi dintre noi ne construim disperat scenarii de reusita si oare citi dintre noi ridem sau plingem, in definitiv doar atunci cind realizam ca suntem proprii actori ai propriilor noastre scenarii? Jucam roluri uitind sa ne regasim in ceea ce simtim si facem cu adevarat.Ne e dor sa ne aplecam fata in mijlocul unei tufe de papadie ca apoi sa stranutam la atingerea aceea fina de floare atit de comuna dar atit de prezenta in fiecare pajiste primavara.
Ma depasesc in fiecare zi, ca intr-o alergare continua, dupa fiecare secunda topita in sarutul tau.E dragostea incercuita in tacerile tale schiopatind a pragmatism. E un fenomen a-i zice, ca mai toate altele, un simplu mod de a vedea lucrurile.Si cuvintele ce?Nu rezida ele in fapte?Sau faptele sunt expresia cuvintelor?Sau simple taceri ?Cit e de complicat totul cind incerci sa iti explici ceva.Si nu e oare mai dulce, ca intr-o libertate indefinita de incredere si calm, sa iti soptesc dimineata “te iubesc”si sa iti sarut, a nu stiu cita oara, gura de cireasa.
Tu esti ultima mea visare de basm intr-o viata atit de scurta pentru a ne uri unii pe ceilalti.Pacat ca realizam acest lucru prea tirziu, cei mai multi dintre noi.
Insa aceste dimineti, in care te am aproape de mine, cind imi ticaie inimioara alaturi de tine, ma arunca si ma razvratesc in nemurire, in eternul momentului de fericire, de nepretuit.">Azi, cand am doua fetite gemene de aproape 2 anisori, Diana Paula si Luiza Petra, stiu ca am primit de la Dumnezeu cel mai frumos dar al vietii mele.....pecetluit cu dragostea implinita a ceea ce noi insemnam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu