Mos Nicolaie

Infinit...zambetul unui copil iti poate aduce cel mai frumos moment de fericire in fiecare zi.Asa s-a intimplat si azi....cu cadourile primite.Tot rasul din lume s-a mutat la noi in casa...

In oglinda

Gatite pentru un patron la o micuta printesa pe nume Daria, cu rochiile faldurele,parfumate si motate, tare ne-am mai admirat in oglinda...

Deviza noastra...JOCUL

Cat mai e cald si ne mai putem incalzi fetisoarele la soare, ne petrecem cea mai mare bucata de timp in aer liber.Trecem pe rand de la hainele de casa murdarite in zeci de minute cu toate fructele posibile....de mersul in genunchi dupa motan, la rochitele de vara in care aratam ca niste papusele....fara sa ne dam de gol cat de buclucase suntem.

Libertate.....de miscare

Decizia a fost usor de luat...insa dupa aceea sa te tii.Intr-adevar Copoul e o oaza de aer curat si locuri de joaca pentru copii...dar odata ajunsi la parcul special amenajat mi-ar mai fi trebuit inca vreo 2 perechi de picioare de alergat dupa mogildetele pline de energie si entuziasm in total tandem cu atmosfera vesela de acolo.Mami a strins din buze,la fel si bunica,pina cind am incercat mai toate de pe acolo.Mai greu a fost la plecare,despartirea de caii aparent neinteresanti la inceput, dar indispensabili la sfirsit, a fost insotita de lacrimi din belsug...pina la masina unde abia abia am mai reusit sa calmam spiritele.Asa ca data viitoare...nu stiu...trebuie gasita alta metoda...sa vedem

Caldura mare...

Indispensabilul Tweety care ,mai nou, sta numai la purtator,noroc ca sunt doi.......sta la dublu,aruncat pe podele,pana vine seara,cand este luat prin surprindere in brate si gatuit un pic,mai apoi adormind strins in brate, din nou la dublu.Si in lipsa de alt joc, azi ne-am motat un pic si ne-am facut "palarioase".Nu-i asa ca ne sta bine!

HAPPY BIRTHDAY....

>Am implinit 2 anisori chiar daca mami a uitat sa mai posteze vreo fotografie.Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.Noi avem rabdare.

Cite un zambet de la fiecare....family

/>Nu-i asa ca suntem toti frumosi....mai ales cand,pe zi ce trece crestem si invatam sa ne jucam frumos cu Andy...verisorul nostru...

Un trio de mai...

Poate ca diafanul bujorilor albi,roz, rosii, se dimensioneaza in carnosul rosu al cireselor date in parg.Mai ramane portocaliul obraznic care adaposteste o intreaga imparatie a macului...

E esenta cea mai buna a sentimentelor coapte....

Scriam acum vreo doi ani cam asa:De multe ori orice rotire a gindurilor te lasa intr-o dulce confuzie.Uimita si refractara la orice schimbare, intimplarea tinde sa iti maximizeze neincrederea in cuantumul evenimentelor ce pot aparea la un moment dat.Ca pe orice fenomen pe care incerci sa ti-l explici cumva , acesta din urma se concentreaza in numarul relativ mic de solutii pe care le ai la indemina , in ultima instanta in speranta ,optimist spus, sau hazard,mai realist nuantat.Fiecare dilema e rezolvabila cind incerci sa te detasezi obiectiv fata de intreaga situatie..si oare citi pot face acest lucru?Oare citi dintre noi ne construim disperat scenarii de reusita si oare citi dintre noi ridem sau plingem, in definitiv doar atunci cind realizam ca suntem proprii actori ai propriilor noastre scenarii? Jucam roluri uitind sa ne regasim in ceea ce simtim si facem cu adevarat.Ne e dor sa ne aplecam fata in mijlocul unei tufe de papadie ca apoi sa stranutam la atingerea aceea fina de floare atit de comuna dar atit de prezenta in fiecare pajiste primavara.
Ma depasesc in fiecare zi, ca intr-o alergare continua, dupa fiecare secunda topita in sarutul tau.E dragostea incercuita in tacerile tale schiopatind a pragmatism. E un fenomen a-i zice, ca mai toate altele, un simplu mod de a vedea lucrurile.Si cuvintele ce?Nu rezida ele in fapte?Sau faptele sunt expresia cuvintelor?Sau simple taceri ?Cit e de complicat totul cind incerci sa iti explici ceva.Si nu e oare mai dulce, ca intr-o libertate indefinita de incredere si calm, sa iti soptesc dimineata “te iubesc”si sa iti sarut, a nu stiu cita oara, gura de cireasa.
Tu esti ultima mea visare de basm intr-o viata atit de scurta pentru a ne uri unii pe ceilalti.Pacat ca realizam acest lucru prea tirziu, cei mai multi dintre noi.
Insa aceste dimineti, in care te am aproape de mine, cind imi ticaie inimioara alaturi de tine, ma arunca si ma razvratesc in nemurire, in eternul momentului de fericire, de nepretuit.">Azi, cand am doua fetite gemene de aproape 2 anisori, Diana Paula si Luiza Petra, stiu ca am primit de la Dumnezeu cel mai frumos dar al vietii mele.....pecetluit cu dragostea implinita a ceea ce noi insemnam.

E doar timpul....nimic mai mult

minunez pe zi ce trece de toate cate se intimpla in jurul meu insa incerc sa ma domolesc cu fiecare zimbet de ciocolata de pe buzele buburuzelor, cu micile lor cuvinte .....e o lume mica de copiii si ca sa vezi, abia acum imi amintesc cat de frumos e sa fii copil si cat de greu e sa fii parinte......dar divin si binecuvantat.

Pentru o lalea...iti dau o primavara

Ce descoperire de duminica......poate un pic intirziata... dar dupa lungi lamuriri,invirteli,haine,papuci incaltati si descaltati, sosete scoase de zeci de ori...de cine credeti...de buburuzele mele de 1 an si 10 luni, am ajuns in mijlocul lalelelor din Gradina Botanica.Va las sa le admirati...

Parca a fost asa de demult

Esti cea mai dulce lacrima a intelepciunii Doamne care in durerea ei se prelinge indezirabil pe obrazul meu.In urma infinitul intimplarii desirate in cuvinte incearca sa disperseze si ultimul umil sens al existentei mele.Exista un ritual in orice evolutie ca si cum ar trebui sa calci cu aceeasi forma de pasi pe un nisip inviolabil.Un val de timp recurge la solutii de duzina fara ca tu sa iti dai seama.Poate alegerea e sansa pe care ti-o da destinul in incoerenta lui spiralata fara inceput si fara sfirsit.
In inima sta insa tot ceea ce de fapt conteaza.Imuabil e doar acel sentiment general valabil:iubirea.Din credinta ta se dezvolta atunci speranta si puterea de a lupta.
Un fruct cade putrezit toamna pe covorul greu incercat de frunze rosiatice ca de singe.E intelesul unui sfirsit .Intr-un asfintit domol ma descopar in fiecare zi in bataile inimii.Traiesc si pretuiesc chiar si ultima rasuflare a unui greier obosit.
Ca pe o ultima comoara a sufletului meu.


22 august 2006

In orice lucru este un miez de inceput

Si pentru ca acum cuvintele mi se par de prisos imi mai las citeva momente sa miros...acest inceput de poveste din inima mea